Proză · 1924

Printre cireșii-n floare

Gavril Rotică · 1 min

„Pierzarea te așteaptă; durere și păcat E glasul ce te-ndeamnă și drumul e spurcat Întoarce-ți pașii grabnici și inima, copile!” Astfel din mii de-altare strigau în urma mea, Când am pornit c-un chiot pe drumul ce ducea Printre cireșii-n floare sporind în mine-avântul Și setea de-a cuprinde la piept întreg pământul. Strigau din urmă popii că-i drumul spre Satan, Al fericirii noastre ne-nduplecat dușman Și acolo tăinuit

Cu glas puternic însuși

Izvorul fericirii

Cânta când am sosit.

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere