Poezie · 1921
O barcă
Isaia Tolan · 1 min
O barcă, — a părăsit asară
Țermul,
O barcă,
A oarecui,
Poate a ta, a lui, — dar par’că
Nu-i tot un vas indiferent ca toate ce plecară?
O barcă — a părăsit uscatu — asară...
Va fi acum departe,
Pe undeva,
Sub luciul rece — al lunii,
Ori poate-o jucărie a furtunii,
Sau nu-i acum decât o amintire,
Un vis pierdut,
Purtat din val în val și azi ca’n alte rânduri
De restul zdrențuit al unor scânduri.
O barcă...
Și marea-și cântă cântecul posacă,
Același cântec răsuflat,
Suride călătorilor ce pleacă
Și tace despre toți câți au plecat.