Poezie · 1897

În castel

Auritele ghirlande Pe coloane de opal, În castelul feudal, Ondulează’n mii de bande.

Sub alee de leandru A căzut un val de tort, Peste ciucurii de mort Irizați de policandru.

Strălucitele rubine Scînteind pe foi de laur, Scumpa horbotă de aur Se umbrește’n cercuri fine.

Prin vitraiuri apa lunei Unduioasă, de argint, Soarbe’n stinsul labirint Lin arpegiile strunei.

Iară domul în vibrarea unor cercuri elegante Ondulându-se în lună ies cupole de stejar; Peste valuri vibrătoare cântul mirților bizar, Și s’așterne o alee, cu aloes și acante.

în armură grandioasă vine-un rege, bate ’n poartă, Și’mprejuru-i arde nimbul de Karaba azurat; Intră’n aula regală și cu brațul tremurat, Umbra regelui s’apleacă peste chipul trist de moartă.

Din cilindri fini de torții ceara arde’n semn de doliu Pe’ntronarea de agată, iar ostașii falnic calc; Și mireasa nemișcată pe cernitul catafalc Surîzând încremenit-a sub cascada do magnoliu.

Și pe turnuri lin adie De pe harpa de herald, Adormit, misteric, cald, O sublimă melodie.

Auritele ghirlande Pe coloane de opal, În castelul feudal, Ondulează’n mii de bande.