Poezie · 1894
Mânios
Lucreția Suciu-Rudow · 1 min
Te-aș săruta și nu cutez
Se pare că ești azi un sfânt;
Tu ești afară, eu aici,
În casă-i cald, afară-i vânt;
Numai puțin să mă aplec
Pe care-va dintre ferești,
Eu ași putea să te sărut,
Căci șezi sub ele și citești.
S-o fac sau nu? Mai știu și eu.
Ei, tot atât: îl sărut...
Bre, ochi albaștri, că și voi
Puteți fi negri, n-am crezut...
O, vai de mine, ce să fac?
În casa caldă mor de frig,
Iar în grădină sub ferești
Bărbatu-mi arde ’n foc aprig!