Balcanul și Carpatul

Balcanul și Carpatul, la Dunărea măreață, Ca doi giganți năprasnici stau astăzi față-n față Ș-aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară, Cu glasul s-amenință, cu gândul se doboară, Zicând: „Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă! E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!“

Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură, Nu știe să-ngrădească sălbatica lui gură Și zice cu trufie: „Carpatule vecine, De nu pleca-vei fruntea, amar va fi de tine, Căci răpezi-voi grabnic din plaiurile-mi nalte Torente-necătoare deprinse ca să salte Din maluri peste maluri, din munte peste munte, Să bată-a tale coaste, s-acopere-a ta frunte, Să facă într-o clipă ca să dispari din lume Cu-a tale stânci și codri, cu-ai tăi copii și mume!“

Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie, Mișcând coama-i de codri, ca leul de mânie, Și-n clocot lung răspunde: „Balcane, -a ta trufie Arată că tu astăzi căzut ești în pruncie. Nevoie ai de-o cârjă ruina-ți s-o supoarte, Căci ești, acum, sărmane, ajuns la prag de moarte. Ai fost odinioară gigant prin înălțime, Amar prin fanatismu-ți, puternic prin cruzime! Ai revărsat pe lume și groază și rușine Și te-ai scăldat în sânge pân' ce-ai dat pept cu mine. De-atunci au trecut seculi! ... Strivita omenire S-au deșteptat, și numai tu stai în adormire, Ademenit de visuri nebune și trufașe, Făr-a pătrunde norii care te țin în fașe! Orb urieș! cu cârja tu genele-ți ridică Și vezi l-a tale poale cât umbra-ți e de mică! Ești șters din cartea lumei, tu, care in vechime Stai rezemat în somnu-ți de-o putredă mărime! Și vrei să ții în lanțuri popoarele creștine? Și vrei, Balcane gârbov, eu să mă-nchin la tine? Dar n-auzi cum te râde și Dunărea, și Marea? Deviza ta-i sclavia, ș-a mea - neatârnarea!“ Cum zic, doi vulturi ageri, zburând din vârf de munte, Se-nalță până-n ceruri și scot țipete crunte. De pe Balcani e unul și din Carpați e altul ... Mult răpide le-i zborul, mult crâncen le-i asaltul, Căci se izbesc de fulgeri la luptă-ucigătoare! ... Întinsele lor aripi se bat lucind la soare, Ș-a lor cumplite gheare și pliscuri oțelite Își dau loviri de moarte și răni își fac cumplite.

Deodată cade unul din vulturii dușmani: E vulturul prădalnic din barbarii Balcani, Și-n patru părți a lumei zbor smulsele lui pene! ... ······································································· Și cântă libertatea pe maluri dunărene.