Poezie

Cântic de fericire

Gândul meu la tine zboară Ca o pasăre ușoară Cătră cuibul înverzit, Și la sânul tău pătrunde Ca un flutur ce s-ascunde Într-un leagăn înflorit.

Dorul meu în a ta cale, Urmând pasurilor tale Te desmiardă ne-ncetat, Și pe dulcea ta guriță, Dragă, draga mea Niniță, Fură-un dulce sărutat.

Ochii mei, ce-n veci la tine Ațintesc a lor lumine, Înotând în tainic foc, Văd lucind pe-a ta zâmbire Îngereasca ta simțire, Îngerescul meu noroc.

Tot ce-n lume-i drag și place, Tot ce-nalță și preface Pe un om în Dumnezeu, Mi le-ai dat cu-a ta iubire, O, frumoasă nălucire! Scumpa mea! Îngerul meu !

De-acum vie cruda moarte! Sufle vântul relei soarte Pe pămîntul îngrozit! Eu aștept cu nepăsare A furtunelor suflare, Căci iubesc și sânt iubit !

Sufletu-mi e o grădină Unde-n gingașă lumină Cântă-o pasăre din rai. Viața mea de veselie Trece lin în vecinicie Ca o dulce zi din mai!

Căci amorul e un soare, Ș-a mea inimă o floare, Ș-a mea viață-un dulce vis. Căci iubita mea Niniță Cu-o zâmbire, cu-o guriță, Mie cerul mi-a deschis!

Constantinopoli. — August, 1846.