Poezie
Cinel-cinel
Vasile Alecsandri · 1 min
Păstorul zise: Cinel-cinel,
Copilei june de lângă el.
Două steluțe cu raze line
Lasat-au cerul plin de lumine
Și pe-a ta frunte ele-au căzut.
Ghici, drăguliță, că le sărut.
Nu ghici-ndată
Gingașa fată
Și pe ochi dulce fu sărutată.
Păstorul zise încă: Cinel,
Copilei blânde de lângă el.
O vezi închisă, rumenă floare,
Cum se deschide, vezi lăcrimioare,
Și pe-a ta față ea s-a născut.
Ghici, drăguliță, că o sărut.
Nu ghici-ndată
Vesela fată
Și pe guriță fu sărutată.
Păstorul zise iară: Cinel,
Copilei mândre de lângă el.
Albe, rotunde, două-aripioare
Ne-ncetat saltă, la cer să zboare,
Și tu-n robie le-ai tot ținut.
Ghici, drăguliță, că le sărut.
Nu ghici-ndată
Rumena fată
Și pe sân fraged fu sărutată.