Codrul

Arde-mi-te-ai, codre des! Văd bine că s-a ales Din tine să nu mai ies! Am intrat făr' de musteață Ș-acum arunc cărunteață. Am intrat pui de român Ș-am ajuns moșneag bătrân! Alei! codre blestemat! Mă ții de tine legat, Și eu mult m-am săturat A trăi tot depărtat Și de lume-nstrăinat. Căprioară, surioară, Dor de lume mă omoară, Roade poala codrului, Să-mi văd fața dorului Și să merg la mândra mea Care m-am iubit cu ea, Din copilăria mea.