Curcile

Niște curci îmbătrânite, Gârbovite și zburlite, Sta sub șură tremurând, Și, privind cu pizmuire A porumbilor iubire, Ziceau toate-așa , pe rând: „Elei, soro! Elei, frate! Așa păsări desfrânate Mai văzut-ați încă voi? Ian priviți, o! sorioare! Cum se drăgostesc la soare, Făr-a le păsa de noi! Nu le-i frică De nimică N-au rușine nicidecum! Au nu știu c-a nostru nume Onorat de toți e-n lume, Că drept pilde noi acum...” „Voi acum sînteți bătrâne,” Le răspunse-atunci un câne „Voi acum sînteți zbârcite, Gârbovite și zburlite, Voi, de ciudă, voi, de ură, Stați cobind acum sub șură, Clevetând cu pizmuire A porumbilor iubire, Căci de mult v-ați trăit traiul, V-ați mâncat de mult mălaiul, Și-acum toate la un loc Nu plătiți nici de-un potroc!”