Poezie · 1888
Damele române
Vasile Alecsandri · 1 min
urmare la poezia Eroii de la Plevna
...........................................................
Dar să ne întoarcem ochii spre-a cerului lumină,
L-augusta caritate ce mângâe si-alină,
Strângând nenorociții sub aripa-i cerească,
Vărsând un dulce balsam pe rana omenească,
Și prin a ei veghere și prin a ei zâmbire,
Făcând ca să dispară cumplita suferire.
O! voi ale-omenirii dezmierdătoare stele!
Voi, floarea și cununa și fala țării mele!
Tu, Doamna-ncoronată de-a binelui splendoare,
Ce mângâi cu-a ta mână ostașul care moare!
Voi nobile Românce cu suflete-ngerești,
Voi ce-ați mărit prestigiul nobleței românești,
Onor, respect, credință și adorare vouă!
Pe inimele noastre se las-o dulce rouă,
Când vă privim în haine de sfânta Caritate
Spălând al luptei sânge cu mâni aristocrate
Și luminând poporul prin Legea Providenței;
Că nu exista ranguri în fața suferinței.
O! cat va trăi țara ea-și va aduce-aminte
De-a voastră abnegare, de-a voastre fapte sfinte,
Și cei răniți vor spune, cu drag jos în popor
Cum ați veghiat, blânzi îngeri, la căpătâiul lor.
Vor spune și cu dânșii, uimit voi spune eu
Cum din al țării suflet ați șters amarul greu.
Probând, că de sunt oameni ce lesne-au dat uitării
Eroii de la Plevna, martiri ai nepăsării,
Voi, inimi simțitoare, aveți spre mângâiere
Respect pentru bravura, respect pentru durere!
.......................................................................