Poezie

Dor de călătorie

Primăvara cea verzie Cu cosița-i aurie Mi-au sosit voios în țară, Drăgulița primăvară !
Ș-au adus un dulce soare, Ș-un sîn plin de lăcrimioare. Ș-au adus o lună plină Ca s-o scalde în lumină.
Lunca rîde și-nverzește, Doru-n suflet se trezește. Izvorașul curge-n vale Și-mi aduce dor de cale.
Dați-mi, dați-mi aripioare, C-aud glasuri de cucoare. Dați-mi aripi sprintenele, C-aud glas de rîndunele.
Să mă duc în depărtare Peste munți și peste mare. Să mă duc în lumea-ntreagă Ca o pasere pribeagă.
Duce-m-aș în cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă ! Duce-m-aș și m-aș tot duce, Dor să nu mă mai apuce !
1852, Iași

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere