Hora de la Grivița

Fata lui Gazi-Osman, Grivița poartă-un colan, Un colan tot de oțel… Joacă fulgerii pe el. Alelei! de l-aș lua, Înapoi nu l-aș mai da! Mândra-n cale mi-au ieșit, Dorii-n mine-a răsădit Și de-o lună pân-acum Răsărit mă ține-n drum. Fa, colanul ți-oi lua… Și-napoi nu l-oi mai da! Puică scumpă de viteaz, Nu m-aduce la necaz, Că-ntr-o zi m-oi da prin foc Și te-oi prinde de mijloc. Iar colanul ți-oi lua Și-napoi nu l-oi mai da! Tu ești viță de păgân, Eu sunt viță de român! Bună ești de sărutat, Dar și eu bun de luptat! Eu colanul ți-oi lua, Înapoi nu l-oi mai da! Fa, deschide-mi sânul tău, Cât îs blând la graiul mieu, Nu mă face să te-aștept Și să dau cu tine piept. Piept cu tine de voi da Zău, colanul ți-oi lua…

Tot așa mări-am grăit! Într-o zi m-am răpezit Și-am pus mâna pe colan Și pe fata lui Osman. Alelei! Griviță fa, Înapoi nu te-oi mai da!