Poezie · 1881

Imnul Coronei

I

De seculi dispărută în noaptea neguroasă Tu azi apari la lume, Coronă maiestoasă, Cu opt regești floroane, însemn neperitor De glorie, mărire, tărie și onor.

COR.

În veci mărire ție, Coronă triumfală! Românul te salută Cu dragoste și fală.

II

Prin foc ai fost purtată de timp, al lumei faur, Într-un oțel războinic schimbând anticu-ți aur. Cât soarele de naltă, lucindă cât și el. Trăiasc-a ta splendoare vărsată în oțel.

COR.

În veci mărire ție, Coronă trimfală! Azi lumea ta salută Cu dragoste și fală.

III

O! zi solemnă, sacră! O! zi de neuitare! Viteaza Românie în mândra-i neatârnare Pe sine se-ncoronă cu brațu-i glorios Și-n ochii-i viitorul resplendă radios.

COR.

În veci mărire ție, Coronă trimfală! Azi cerul te salută Cu dragoste și fală.