Poezie

La moartea lui P. Cazimir

Din ramura plăpândă a tinerimei tale, O, țara mea duioasă! A mai căzut o floare, te-a părăsit în jale, În jale dureroasă.
Sărmană, tristă mumă, copii-ți de iubire Te lasă fără vreme! Ei cad, secerați grabnic de-a morței grea lovire, Pe sânul tău ce geme.
Ce vânt amar de moarte, vai, suflă peste tine, De sufără și moare Orice de-abia-nverzește sub dulcele-ți lumine, Orice-i de-abia în floare?
Fatală, crudă soartă! Tot ce e drag în lume, Curând din lume pere! Ferice care lasă măcar un dulce nume L-a patriei durere!

1850. — Iași.

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere