Magdu

Vine Magdul de pe vale Și-ntâlnește-o fată-n cale: „Magdule din Răsuceni Ce cați la noi la Strâmbeni? Ce cați, Magdule, la noi? Ori nu-s fete pe la voi? – Ba sunt ele dar îs mici; Nu sunt încă de voinici, Ș-am venit să cerc pe-aici De-oi găsi una mai mare Să-mi fie de însurare. – Ba sunt fete măricele Câte flori și câte stele; Dar nici una nu-i ca mine... – Te aleg dar eu pe tine, Amândoi să trăim bine” Vine Magdul de la plug Cu doisprece boi la jug. Dușmanii calea-i pândesc În calea lui se ivesc, Cată la doisprece boi Și-i aleg doi câte doi. Magdul că se încrunta Voinicește se lupta. Iar dușmanii-l năvălea Și de moarte mi-l rănea!.. La casa cu trestioară Zace un voinic să moară. Nu știu zace ori se face Că gurița nu-i mai tace. Nici la umbră nici la soare El odihnă nu mai are Ci se bate zi și noapte Și varsă sudori de moarte!... Cântă buha într-o cruce, Pe Magdu la groapă-l duce, Dar de plâns cine mi-l plânge? Și-n brațe cine mi-l strânge ? Plânge mama cât se poate Și surorile lui toate. Iar logodnica-i când plânge Varsă lacrimi de sânge. Și de doru-i și de jale Se despică frunza-n vale: „Oh! drăguțe Magdule! Semăna-ți-aș numele Prin toate poienile Să răsaie florile. Care fată le-a culege De ea dorul să se lege Care-or vrea ca să le poarte La pământ să cadă moarte!”