Poezie
Moțul și secoiul
Vasile Alecsandri · 1 min
MAGHIARUL
Moțule,
Măi hoțule!
Nu tot trage-n carne vie
Și mai trage-n cea pustie.
Nu tot bate-n pieptul meu
Că-i păcat de Dumnezeu!
ROMÂNUL
Puiule,
Secuiule!
Ce cați tu la noi în munte?
Lance-n coaste, bardă-n frunte,
Ori un plumb vrăjit în piept,
Să te duci în rai de-a drept?
MAGHIARUL
Moțule,
Măi hoțule!
Tu ești tare, eu sunt tare;
Bun e Dumnezeu și mare!
De te-aș prinde-n mâna mea,
Zile tu n-ai mai avea.
ROMÂNUL
Puiule,
Secuiule!
Eu sunt tare, tu ești tare,
Dar ți-e lauda prea mare!
De-alde tine, fătul meu,
Mulți viteji ucis-am eu.
MAGHIARUL
Moțule,
Măi hoțule!
Sai din munte, dă-te-n vale,
Ca să-mi mai scurtezi din cale.
În cea vale de-ai sălta,
Vai ș-amar de viața ta!
ROMÂNUL
Puiule,
Secuiule!
Nici eu să robesc la tine,
Nici tu să robești la mine.
Vrei, nu vrei dintr-un cuvânt?
Că te sting de pe pământ!
MAGHIARUL
Moțule,
Măi hoțule!
Tu n-ai nume, tu n-ai țară,
Asta-i patria maghiară.
Tu se cade să-mi robești,
Căci tu om încă nu ești.
ROMÂNUL
Puiule,
Secuiule,
Na! te du pe ceea lume
Ca să afli de-al meu nume.
Spuie-ți morții din mormânt
De sânt om sau de nu sânt!
Brașov, 1848