Poezie · 1859

Presimțire

A Italiei libertate Va-nsufla o nouă viață Legioanelor uitate De la Dunarea mareață.
Și-n curând ginta latină Răsări-va ca un soare, Coperind cu-a sa lumină Celelate mari popoare.
– Spune-mi, inimă ferice, Pentru ce tresari cu fală? Pentru ce răsuni aice De-o cântare triumfală?
Trista lume-acum îți pare Luminoasă și-nflorită; Presimți tu vreo soartă mare Pentru țara mea iubită?
– Dar! o scumpă prevestire Vine-n taină de-mi șoptește Că-a românilor marire Azi în lume se urzește;

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere