Strofe lui C. Negri — Vasile Alecsandri

STROFE lui C. Negri

I

Prietinul meu Negri, iubit și dulce frate, Îți scriu aceste strofe din locuri depărtate În care-odinioară, ca mine călător, Lăsând a ta gândire în tainicul ei zbor Adeseori ca mine ai stat culcat pe maluri, Cu sufletu-ți în ceruri, cu ochii tăi pe valuri.

II

În orice parte a lumei străin eu mă găsesc, Îmi place, sunt ferice la tine să gândesc, Și-n orice întâmplare a vieții mele-mi place La gândurile mele părtaș de a te face, Căci din copilărie cu tine m-am deprins Să-mpart orice simțire de care sunt cuprins.

III

De mă muncește dorul când îmi aduc aminte De vremile trecute a dragostei fierbinte: De simt a mele lacrimi curgând încetișor Când se deșteaptă-n mine al țării gingaș dor, Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire.

IV

Acum, pe malul mărei, la umbră stând culcat, În liniștea adâncă și-n visuri cufundat, Privesc trecând mulțime de vase călătoare Ce lunecă pe valuri ca lebede ușoare, Și gându-mi le urmează sub cerul fără nori, Ca paserea pribeagă ce cată-un cuib de flori.

V

El merge să revază acele mândre plaiuri, A tinereței noastre armonioase raiuri, În care, ca și tine, o! scumpe frățior, Simțit-am al meu suflet ferice, iubitor, Crescând în înflorire sub al iubirei soare Și culegând a lumei plăceri încântătoare.

VI

Se duce el în grabă ș-oprește zborul său Pe unde-odinioară trecut-am tu și eu, Dar mai ales îi place uimit să se închine Acelor două țărmuri de suvenire pline, Neapoli, Veneția, poetice surori Ce-n inimile noastre deșteaptă dulci fiori

VII

O! Negri, scumpe frate! Cât vom trăi în lume Cu multă-nduioșire șopti-vom aste nume, Și câte ori în viață cu drag le vom șopti, Cu drag unul la altul frățește vom gândi, Căci între două inimi mai strânsă e unirea Când ele deopotrivă au cunoscut iubirea.

VIII

Trec anii cu grăbire pe calea scurtei vieți! Se veștejește floarea frumoasei tinereți. Dar sufletul nu-și perde a sale daruri sfinte. El vecinic are viață și își aduce-aminte De oricare simțire, de oricare cuvânt Ce l-au făcut să afle chiar cerul pe pământ.

IX

Așa pe vecinicie va sta întipărită În sufletele noastre icoana mult slăvită Acelei ce în lume au fost îngerul meu! Și ora tristă-n care, zburând la Dumnezeu, Ne-au dat cea de pe urmă a sa dulce privire, Unind mânile noastre în vecinică-nfrățire!