Visul lui Tudor Vladimirescu

„Tudor, Tudor, Tudorel, Dragul mamei voinicel! De când mama ți-ai lăsat Și olteni ți-ai adunat Pe ciocoi să-i prinzi în gheară Și s-alungi grecii din țară, Mult la față te-ai schimbat Și mi te-ai întunecat! Spune, maică, ce te doare Ca m-oi face vrăjitoare De alean să te descânt, Să calci vesel pe pământ.” „Alei, maică! alei, dragă! Curând visul mi-l dezleagă, Că știi, maică! am visat Buzduganu-mi fărâmat! Sabia-mi cea bună, nouă Am visat-o ruptă-n două, Pușca mea cea ghintuită Am visat-o ruginită! Maică! pistoalele mele Le-am visat făr' de oțele, Apoi încă-am mai văzut Șarpe galben prefăcut Ce purta coarne de țap Și creastă roșie-n cap, El avea ochi vânzător, Avea grai lingușitor Și mă tot ruga mereu Să mă duc la cuibul său.” „Ba, ferească Dumnezeu, Să nu te duci, fătul meu, C-acel șarpe veninos E vreun dușman ticălos, Vreun hoț volintiraș Și la inimă vrăjmaș.” „Maică, măiculița mea, Cum să scap de cursă rea? Căci un glas prevestitor Îmi tot spune c-am să mor” „Dar să mori, drăguțul meu, Facă ce-a vrea Dumnezeu! Dar să știi tu de la mine Că-un român voinic ca tine Pân ce cade, pân' ce moare Calcă șerpii în picioare, Căci de-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat.”