Poezie

Nu plânge...

Nu plânge că te dau uitării, Și nici nu plânge că te las... Sosit-a ceasu-nstrăinării Și ceasul bunului rămas.

Se rupe-un lanț plin de tărie Ca firul cel mai subțirel; Când soarta vrea așa să fie, Zadarnic vrei să faci altfel.

Și nu mai e nimic în stare Să-ntoarcă vremile-napoi Și-acea iubire-atât de mare Ce-a fost odată între noi.

Rămâi tu, dar rămâi cu bine, Rămâi cu suflet liniștit... Un dor se duce și-altul vine Și vei uita că te-am iubit.