Rime la un amic

Nu-ți mai tulbura gândirea cu nimicurile-aceste ... Nu știi tu că, de când lumea, dragostea e o poveste? De-o auzi a zecea oară, dulce-ți sună la ureche, Ți se pare că e nouă, deși știi că este veche; Și pe clina-nchipuirii lunecând fără de voie, Rătăceșți așa departe și simtești că anevoie Te mai poți întoarce iară la pierduta-ți nesimțire Când erai cu sânge rece la ispite și iubire, Când cu-o ironie-amară răspundeai la orișicine Îți vorbea cu-mpătimire de amoruri pentru tine ; Și cu inima ușoară tu treceai prin astă lume, Nelegat fiindu-ți gândul nici viața de vreun nume. Astăzi prismele iubirii ți-au întunecat vederea ; S-au schimbat în juru-ți toate și tu ți-ai schimbat părerea. Unde-ți este-nțelepciunea ce-o aveai în alte vremuri? Nu știi tu că, de când lumea, dragostea e o poveste? Nu-ți mai framânta gândirea cu nimicurile aceste!