Poezie

Ăl mai tare om din lume

Trîmbiț, dobe, larmă, chihot, Fluier, strîgăt, rîs și ropot... Șie să fie ? Șie să fie? Iacă-n tîrg, "minajărie"! O "comegie" d-a cu fiară Șî-mprejur lumie șî țară.

În căletcă, o măimucă Baș ca omu mînca nucă; Alta, blăstămată, șoadă, Șă țînea numa' în coadă Ș-alcele, mînca-le-ar focu! Nu-ș găsau o clipă locu.

Lupi, urși, mîță, oi, cornuce, Fel dă fel dă joavini sluce; Chițorani, ariși șî vulturi, Dă prîn lume, dîn țînuturi D-elea gîbe, d-elea rele, Feri-mă, Doamne, dă iele!

Mulce-am văz't, pă bani, viedz bine. Cum nu vege ori șî șine. D'apăi l-am văzut anume P-"ăl măi tare om dîn lume", Care să juca cu leii Șî-i băcea dă-i lua tăți zmeii!

Cui l-o doborî-n țărînă Ișia că-i plăceșce-n mînă O hîrcie d-a d-o sută Fără dă niși o dispută. Dar cum mi ce puni cu neamțu, Care-n ghinț îț rupe lanțu?

Să loviau fișiorii-n coace: "Șiine-i? Unge-i? Care poace?" Cînd d-odată, - iacă-amaru! Sandu Blegia, - tăbăcaru, Să sufulcă șî tușeșce, Lîngă "comegianț" să-opreșce.

Să râgea neamțu dă Sandu, Dară Sandu, fișiorandu, Mi-l cuprinsă dă subsoară, Șî nu să lăsă cu "doară"! "Strânjie-l ! Sușie-l ! Zî-i pă nume! Ălui mai tare dân lume!"

Gâfăia neamțu a sâlă, Dar lu Blegia nu-i fu milă, Hopa-țupa, țupa-hopa, Ș-o găsât nemțoniu popa! "Țânie-l ! lasă-l ! Ia-l dă mână!" Zdup cu neamțu în țărână!

"Bravo ! - Sandu să trăiască !" Dar, când fu să îi plăcească, Ișie neamțu: "Abăr, frace... Nu să pringe că-i pă space", Vrea: că-i pungă și că-i ceacă, Suta zuitată s-o-facă!

"Nu ce joși cu mine, dragă! "Asta, viedz, în cap ț-o bagă! "N-ascult vorbe io șî glume, "Când mi-s io mai tare-n lume! "Ș-adă suta !" ișie Blegia, "Că dă nu - 'ț fac prav comegia!"