Doi raci

— Ei, vezi, mă rog, ce nătărău! Tot înapoi se dă. Așa un rac pe fiul său Odată ocără. — O, bunul meu părinte! Răspunse racul fiu — Cum mergi tu înainte? Mă iartă că nu știu. Și dar, te rog, mă-nvață; Dă-mi pildă drept povață, Și-apoi, eu după tine Voi merge foarte bine.

E grea pretenția fără exemple bune, Să fie cineva desăvârșit în lume.