Poezie · 1895

Cuza-Vodă

Alexandru Macedonski · 8 min

SPECTACOL ORIGINAL: UN ACT ÎN VERSURI.

PERSOANELE

Cuza

Elena-Doamna

Umbra lui Traian

Umbra lui Mihai

Umbra lui Ștefan

două țărance legate cu lanțuri de trandafiri și de foi de stejar

Țările-Unite

Umbra Trădării cu mai multe capete reprezentând pe Februariști

Umbra Străinismului

Umbra Morții

Țăranul înpământenit

Cei doi fii ai lui Cuza

Un arnăut

Un delegat al Adunării

Deputați, ofițeri, soldați, popor etc

Scena se petrece în Iași în noaptea alegerii de Domn.

O cameră de culcare; pat cu polog în fund în fața publicului. Uși laterale și în fund. Masă. Două candelabre aprinse. Sofa.

SCENA I

Cuza, Elena ei stau pe sofa

Elena

Îți arde mâna... Iată... ghicesc: Tu ai jucat Din nou pierzându-ți bani la stosul blestemat... De-ai pierde numai bani... Dar chiar și sănătatea Ți-o perzi... și tu-mi juraseși...

Cuza Te rog, ai bunătatea Eleno și m-ascultă... Mi-era de tot urât Ș-am vrut numai în glumă să joc...

Elena În glumă?... Cât Te costă oare gluma?

Cuza (încurcat) Nimic... o secătură... Dar cad de oboseală și somnul mă cam fură...

Elena Și ce? Se dormi când este alegere de Domn?

Cuza Aleagă-se în pace oricine... (cască) Mi-este somn.

Elena Alegerea lui Negri e sigură se pare...

Cuza Ei! Zău dacă se știe... E multă dezbinare, Dar cred din potrivă că Sturziști sunt mai tari Căci au în a lor parte destui proprietari... Moldova jumătate le cade pe moșie...

Elena Dar, dacă este vrajbă și ceartă pe Domnie...

Cuza Eleno toate bune... (cască)

Elena Văd însă că ți-e somn...

Cuza Și e mai dulce somnul de cât s-alegi un Domn... Mă culc de o cam dată așa cum sunt, — căci poate La noapte să se-ntâmple rezmeliță-ntre gloate...— Acuma, noapte bună.

Elena Te las ca se te culci.

Cuza Faci bine. Noapte bună. Ce grabă. Vise dulci

SCENA II

Cuza Singur

Cuza (sculându-se) În fine. Da sunt singur... (se descheie la tunică) Aidem! - Să uit o clipă De traiul, de griji, de țară, de-a zilelor risipă... (stinge câteva lumânări) spre pat. O! Pat! Nu este somnul mai bun, mai cu folos De cât să mergi acolo s-alegi vr-un ticălos? (Mai stinge câte-va luminări și se duce către pat.) Și am pierdut o sută de galbeni pe un Rigă... Norocul și-a dat mâna la joc ca se mă frigă (Șade pe pat și fineșce versurile ce urmează culcat: fața către public). De-o-nvinge Vogoride atunci pârjol și foc... De astăzi joc pe dama... Noroc! Noroc! Noroc! (Adoarme: muzică în surdină. Rampa se coboară și o cortină de gaz albastru se lasă peste scenă: Cuza se vede dormind.)

SCENA III

Cuza, Umbrele

(Umbra lui Traian apare din dreapta șcenei și-naintează cu pasuri și gesturi automatice către pat. Voce închisă.)

Umbra El doarme? (pauză) Dormi căci soarta în locul tău veghează Și Dacia, sub tine, în parte o-ntrupează Din nou...

Cuza (dormind) Un om aicea?... Prieten sau dușman Răspunde-mi cum te cheamă și ce voiești?...

Umbra Traian.

Cuza Traian? E cu putință? Traian! Dar poruncește Se fac orice și gata voi fi la tot...

Umbra Domnește.

Cuza Eu Domn? Eu?

Umbra Pentru-aceasta mormântul mi-am lăsat Nepoate, ș-al meu suflet în toți s-a strecurat... Sub tine-apar unite surorile-amândouă Și Dunărea pe țărmu-i revede-o Romă nouă. Fii bun, fii drept, fi mare, coroanele sosesc. (Trece în stânga șcenei și rămâne nemișcată)

Cuza Dar când? Dar cum? Vorbește-mi Traian... (se uită împrejur) Nu-l mai zăresc... Nimic... ca o nălucă s-a dus... Ce aiurare! (Umbra lui Ștefan a intrat și în timpul cât a vorbit Cuza s-a apropiat de pat. Cuza, zărind umbra lui Ștefan:)

Cuza De astă-dată însă, ești tu Ștefan cel mare. Te recunosc...

Umbra Tăcere (Ea își scoate mantia Domnească și o depune pe Cuza; apoi, coroana, pe care o pune la capul său.) Acuma, să trăiești, Moldova multă vreme ca Domn s-o stăpânești... Ce n-au putut să facă strămoșii tăi, vei face... La mal vei scoate țara prin cârma ta dibace Și pregătind cu-ncetul mărețul viitor Vei ridica opinca la rangul de popor.

UMBRA LUI MIHAI (Ea a intrat ca și a lui Ștefan pe când s-au dus versurile de mai sus; către Umbra lui Ștefan:) Ștefan, și eu din parte-mi, dorind se se-nfrățească Cu dulcea ta Moldovă câmpia românească I-aduc a mea coroană, și mâna ți-o întind. (Depune căciula sa de suveran alătură cu coroana lui Ștefan și dă mâna.)

UMBRA LUI ȘTEFAN A mea de azi încolo de-a ta n-o mai desprind... Mihai, Călugăreni, sfințesc a ta mărire.

UMBRA LUI MIHAI Și tu ai viața toată drept câmp de nemurire

Cuza Dar mie ce-mi dați oare măreților eroi? Ce glorie-mi va face mândria-n lume? (umbrele lui Ștefan și Mihai se dă-napoi și arată către cele care s-au ivit.)

Țările Unite și țăranul dezrobit Noi.

Cuza (mică pauză) De când se află-n stare un om și două fete A laurului frunză s-amestece în plete? Mihai, Ștefan, răspundeți...

UMBRA MOLDOVEI Vei fi... fi liniștit.

UMBRA ROMÂNIEI De când și om și fete au nume strălucit. Privește-mă mai bine: Ca slovă lângă slovă Cu mine stă unită surora mea Moldovă; Și tu ce faci minunea unirii noastre, ești Mai mare ca toți Domnii bătrânelor povești... Trăiască Vodă-Cuza trecut la vecinicie, Căci noi dacă ne ducem, se naște-o Românie. (Ele trec în stânga lângă celelalte. Țăranul rămâne.)

Cuza Și tu cine ești oare?

Țăranul Țăranul dezrobit. (trece în stânga)

Cuza Ce soartă, ce mărire, ce vis... (umbra Trădării care a intrat-nainte de a fini Cuza versul, se apropie. Când Cuza zice: «Ce vis», giulgiul negru sub care se ascund capetele ei cade).

UMBRA TRADĂRII Și ce sfârșit.

Cuza (cu groază) Cu capete mai multe, născând înfiorarea Dar tu grozavă umbră, ce nume porți?

Umbra (mimică)

TRĂDAREA (Trece în stânga)

Umbra Morții ținând de mână umbra Posterității Și ei ce-i merg în urmă sunt moartea, însă eu Sunt mama care duce pe om la Dumnezeu. Măreț tocmai atuncea când nimeni nu s-așteptă Dar eu aduc cu mine Posteritatea dreptă Să judece senină pe mici ca și pe mari... Privește-o: Ea-ți depune coroane funerară. (Umbra posterității pune pe pieptul lui Cuza coroane de imortale și stejar)

PRINȚI fii ai lui Cuza în uniforme de soldați Iar noi, iubite tată, urmași tăi în lume Spre ținta lui măreață vom duce al tău nume, Căcă vrem ca toți Români, cu glasul întrunit Se strige: Vodă-Cuza trăiește, n-a murit.

UMBRA STRĂINISMULUI (șoptind către Umbra Morții) Nu crede... Mort odată, va fi și moartă slavă... Se lupte n-au să poată... În mână țin otrava... (arată un flacon)

Cuza Oroare!

Umbra Vor sorbi-o...

Cuza Trăiască Românismul Napoi...

Umbra Cuvinte vane... Sunt...

Cuza Cine?

Umbra STRĂINISMUL (Trece în stânga: Muzica în surdină intonează «Hora Unirii»; Umbrele își dau mâna, și cântă cu jumătate voce; apoi se mișcă încet. Treptat ele formează o horă în jurul patului. Umbra Trădării la o parte, își dă mâna cu a Străinismului, și , nemișcate, aceste umbre, pe când hora se învârtește, acompaniază fiecare cuplet din «Hora Unirii» cu câte un râset. Vocile se ridică , acompaniamentul de râsete asemenea).

Umbrele (Hora-Unirii) Hai să dăm mână cu mână Cei cu inimă română Se-nvârtim hora frăției Pe pământul României.

Umbra Trădării și a Străinismului Ha-Ha-Ha! Ha-Ha-Ha.

(Cântecul urmează în același mod; muzica încetează brusc. Umbrele se desfac în două părți și pier între culise; Umbra Trădării și a Străinismului se ascund după polog la căpătâiul patului. Se aude o lovire de tun; apoi a doua. Cuza, se deșteptă; sare în picioare; loviri de tun repețite; sub ferestre, muzici, zgomot, cortina de gaz , de la prima lovire de tun, e ridicată spre a se arăta că visul s-a finit. Ușile se deschid violent).

SCENA IV

Cuza, Delegați ai adunării, Ofițeri, soldați, un arnăut, Doamna-Elena

Cuza Cu zgomot și iuțeală ce fapte vă aduce? Ori intră turci-n țară bătu-i-ar sfânta cruce? Ori Iași ard în flăcări? Dar spuneți-mi, vorbiți...

Un Delegat (emoționat) Obșteasca Adunare...

Cuza Ei bine?

Delegatul Să trăiți Măria-Voastră, astăzi v-alege Domn.

Cuza (glumeț) Prea bine; Dar glume de-al de astea n-au trecere la mine... Duceți-vă și spuneți la cine v-a trimis Că festa e hazlie deși fără-nțeles.

Voci (afară) Trăiască Vodă-Cuza!

Vocile dinăuntru Trăiască!

Elena-Doamna Unde este?...

Un Arnăut (la ușă) Lăsați-mă se intru că am să-i dau o veste.

Elena (zărind pe Cuza) A! iată-l... Alexandre, ești Domn.

Cuza (a parte) A-nnebunit?

Elena Ești Domn.

Cuza E cu putință?

Elena Da.

Cuza Visul s-a-nplinit. (către Elena) Atunci, de nu e glumă.... (către delegați) Primesc coroana țării Întoarceți-vă-ndată și spuneți Adunării Că jur pe sfânta cruce...

Arnăutul (de afară) Dar vreau ca să-i vorbesc.

Cuza S-o port cu demnitate și-n lege se domnesc.

Delegații Trăiască Vodă!

Toți Hura! Trăiască!

Arnăutul (apărând) La o parte... Măria Ta, de moarte, atât te mai desparte... (arată un cuțit; dar de odată îl azvârle) (și cade în genunchi)

Arnăutul Măria Ta, iertare! Cu brațul înarmat Voiam a te repune, de dușman cumpărat, Când te-ai uitat la mine și-n mândra ta privirea Văzui a ta chemare ș-a țării strălucire.

(Toți vor să-l aresteze)

Cuza Lăsați-l! Este liber se meargă unde vrea: (sentencios) O faptă ne-nplinită nu e o faptă rea. (către Elena) Acuma, vin Eleno, ne-așteptă toți...

Elena Condu-mă. (Cuza îi dă mâna și merge spre ușă. Un Delegat în fața scenei încheie astfel:)

Delegatul Moldova are de-astăzi un tată și o mumă. (cortina cade)

Fine