Poezie

Expoziția de la Ateneu

De cum ne cheamă o clipă în lumea ta de vise Uităm orice durere în noi se zămislise; Extazul ne răpește — murim pentru real; În clara atmosferă a cânturilor tale Ne fură flori albastre și cânturi de cavale Și ne simțim deodată intrați în ideal.

Doinesc izvoare limpezi atunci din orice parte, Pier rănile de-orgoliu și grijile deșarte... O nouă tinerețe ne toarnă al ei vin; Copacii vechi c-o umbră de pace ne-nfășoară, Iar vesela magie prin frunze și-o stecoară Universalul suflet al spațiului divin.