Faunul

În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează, Visează strașnica plăcere ce poți s-o smulgi unui viol, Hipnotizări ce pervertesc rânjind împrăștiază Și-n fund de gingașe potire țâșnește-n silă vitriol În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează.

Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin — Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă sare, Brăzdează sânurile goale cu buze aprigi ca de Djin Și e un Iad de foc ascuns ce, până nu tresare, Catifelează lin și dulce cuvântul său — suspin blajin.

Zadarnic anii trec, și trec — rămâne Domn în scaun, Și nu e om ca să nu-l poarte la pândă-n el pitit pe brânci, Iar nu e ceas și pas, răgaz să poți avea de faun, Ești robul lui, și totdeauna ca să trăiască el mănânci, Zadarnic anii trec și trec — rămâne Domn în scaun.