Poezie · 1895

Murinda

D-al morții fior era cuprinsă, Și ea cu moartea se tot lupta; Iar pe o masă, aproape stinsă, O lampă încă mai lumina. Noaptea aproape că se finise: Părea mai bine, numai gemea ; Însă în noapte se auzise... Cântând pe casă o Cucuvea.

Palida-i față încă frumoasă L-ăst cânt lugubru se încreți, S-o impresiune mai dureroasă P-a ei figură să-ntipări! Mâna verginei acum răcise! Viața din sânu-i se retrăgea... În van pe casă nu s-auzise Cântul funebru de Cucuvea!

Lumina lămpii se micșorase, Apoi odată mai fâlfâi!... Viața verginei, vai încetase, Camera-n umbre se-nvălui! Pasărea nopții care cobise P-al ei cadavru se-nveselea; În van pe casă nu s-auzise Cântul funebru de Cucuvea!

București, 1872 August