Poezie · 1895

Prima-vera

Primă-vera naște, floarea, înflorește, Câmpul cu verdeață iar se veștejește: Dafinul albește De albele-i flori! Arborii de cuiburi iar se încunună, Mii de păsărele iar se adună; Sălbile resună De privighetori!
Fel de fel de fluturi, în mii de culori, Zboară de la-o floare spre alte flori, Mai încântătoare Și cu parfum fin! Cerul se înseninează, frunzele șoptesc, Razele de soare dulce ne încălzesc; Căci, în sfârșit, este Primăvară-acum!
Printre verzi tufișuri iute se strecoară, Aici o femeie, dincolo o fecioară, Ușor fermecătoare Cu un adolescent! Ecoul repetă doar sărutările... Doar jurăminte de sinceritate Care sunt uitate După un moment!
București, 15 august 1872

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere