Poezie · 1891

No. 1

Daniil, bătrînul stariț, Șade-n jețu-i, răsturnat; Chipul lui îmbracă umbra Gîndurilor ce-l străbat,

Și cum stă, în rasa-i lungă, Cuvios și neclintit, În tăcerea asta sfîntă, Ai jura că-i zugrăvit...

Numai dreapta lui, alene Rezemată pe spătar, Cum ar bate tactul vremii, Se clintește-ncet și rar:

Printre degetele-i slabe, Țăcănind, cad somnoros, Din șiragul de mătănii, Boabele de chiparos,

Și, în ritmul lor, trec umbre — Amintiri din vremuri vechi — Glasuri, vuiete de clopot Îi răsună în urechi.

Și ce haos, ce amestec De videnii și-ntîmplări ! Se frămînt-o lume-n minte-i, Ca-n adîncul unei mări:

Chiote de veselie, Țupăieli de oameni beți — Stricăciunea și desfrîul Unei lacome vieți;

Înhăitări de crai bezmetici, Trupuri goale de femei, Ce-au hulit pe Născătoarea Ș-au scuipat în fața ei;

Gemete și chipuri slabe De călugări chinuiți; Aur stors din suferința Celor proști și umiliți !

Răfuieli cu iconomul: "Gherasime, rău te porți ! Unde-i partea mea din mese Și din leafa celor morți?

Mie nu-mi plac hrăpitorii... Ce-ți faci cruce? Nu știu eu, Vinde sfintele odoare Și plătește-mi ce-i al meu..."

Dar ce guri de foc se cască !... Vai, gheena s-a deschis ! Daniile, ia-ți ceaslovul Și mai zi un paraclis !

Slăbănog, îngenunchează Și cu mîinile la piept, Cată-nfricoșat la slava Celui milostiv și drept:

"Doamne, gura-mi păcătoasă Nu-ndrăznește-a te ruga — Ca un făcător de rele Tremur înaintea ta.

Întinat îmi este trupul, Sufletul nelegiuit. Și cu gîndul, și cu vorba, Și cu fapta am greșit.

Însă mila ta e mare, Ești atoateiertător... Nu lăsa în rătăcire Și în stricăciuni să mor !

Ci cu duhul gurii tale Suflă, să mă izbăvești, Lămurindu-mi trupul, mintea De-ntinările lumești.

Știutorule de inimi, Ia aminte spre cel rău; Tinde-ți mîna nevăzută, Dintre sfînt lăcașul tău,

Și mă smulge, ca pe vameș, Din cumplitul meu păcat, Căci la tine mîntuirea Și scăparea mea o cat !..."

Tremură bătrînul stariț Și, cu fața la pămînt, Stă în taină și cerșește Îndurarea celui sfînt.

.............................

Daniile, Daniile, Mult ai rîs ș-ai huzurit; Unde-i rumîna Glafira Să te vad-așa smerit !