Poezie · 1891

No. 7

Damian, poetul liric, Trubadurul pesimist, Își lungește-a drum privirea Și pe gînduri cade trist.

Căci în lumea asta crudă Și avară pentru el, A-nceput să i se-nfunde Cu viața de tembel.

"Ah, bătrînă năzuroasă, Pentru ce atîta fard, Dacă nu-nțelegi durerea Și iubirea unui bard?"

Damian vorbește singur. "Luni întregi te-am urmărit; Nopți de iarnă sub fereastră-ți, Tremurînd și zgrebulit,

Așteptam să-ți pleci privirea Și un semn să-mi faci, oftînd; Am răbdat și frig și foame Și tot îmi ziceam în gînd:

Tu, bătrînă și bogată, Eu sunt tînăr și sărac... Ce nu-mi cumperi tinerețea ! Cum ți-aș mai veni de hac !

Dar atîta chin și versuri Fără de folos mi-au fost: A plecat la băi ingrata... Grea-i viața fără rost !

Și-acum tot ce-mi mai rămîne E să plec iar la «vînat»: La revista mea Progresul Să mai fac un abonat !..."

Fluierînd, își șterge haina Și se piaptănă frumos. Ghetele îi sunt cam rupte, Pantalonii roși pe jos;

Dar la un poet, profane, Nu căta decît la cap. Căci acolo toată slava și podoabele-i încap.

Damian și-ndreaptă pașii Spre otel "Continental", Unde-a tras de-abia aseară Un chiabur "provincial".

Sfiicios bate la ușă... — Intră ! îi răspunde-un glas. Salutînd, scoate-o hîrtie Și, tușind, mai face-un pas.

— Domnule, Revista noastră Are ținta să îndrepte Spre progres această țară Pe căi netede și drepte,

Și știind al d-voastră Patriotic sentiment, Comitetul nostru astăzi V-a ales de prezident !

Iată, v-am adus hîrtia, Ș-o chitanță v-am făcut... Douăzeci de lei... Vă-nscriem Abonat de la-nceput.

— N-ai noroc, c-un sfert de oră Înaintea dumitale Tot cu-așa tertip un tînăr Mi-a ciupit ceva parale...

Bietul bard salută, iese, Rușinat și tot sărac; Toate cele împrejuru-i În părăgini se prefac !...

Capitala e pustie, Caldarîmul e de foc: Ce te faci acum pe vară, June fără de noroc?...

Damian, poetul liric, Trubadurul pesimist, Își lungește-a drum privirea Și pe gînduri cade trist.