Poezie · 1862
Ionașcu-Vodă
Bogdan Petriceicu Hasdeu · 1 min
"Robi să nu se facă! Nu voi să mă-ncurc!
Peară tot ce-i turc!"
Astfel Ionașcu-Vodă poruncește.
Zbârnăie săgeata, și funebru-i cânt
Acordat în vânt,
Șuieră prin carne ș-apoi amuțește!
"Stați! Destulă treabă! —țipă un ciocoi,
Stolnicul Moroi,
Aducând cu sine p-un vizir sau pașă,
"Doamne! — cătră vodă zice umilit—
Focu-i potolit,
Să deschizi acuma și punga vrăjmașă!
Seraschirul ăsta, ca să nu-l omori,
O să-ți dea comori:
Gălbenași de aur parcă rupți din soare!..."
Domnul în urgie strigă: "Măi fărtați!
Dracului să-i dați
Turcul și ciocoiul p-o spânzurătoare!"
Și pe când armașii p-amândoi în sus
Cioarelor i-au dus,
Zise vodă cătră ceata-i voinicească;
"Cine vrea să scape țara de năcaz,
Fie bun viteaz
Și la banul naibei să nu se gândească!"