Poezie

Iarna

Negreșit că, sus în ceruri Soarele fiind aprins, Nu se simte frigul, gerul Care astăzi ne-a cuprins.

Negreșit! Focul din soare Nu-l plătește Dumnezeu, Însă noi plătim, sârmanii, Lemne și cărbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte Pe pământul înghețat Ca să vezi cât e de jalnic Să tot tremuri nencetat,

Tu, care-ți iubești făptura, N-ai mai zice un cuvânt Și-ai opri crivățul aspru Să mai sufle pe pământ!