Idila

Ia vezi toanta de Mărie, Ce gătită! cum și-a dat Pe obraz cu rumenie Și pe cap cu alifie: Să se mire toți în sat.

Ia te uită și Ilie, Ce flăcău bun de pețit! Cu ițari noi de dimie Și cu flori la pălărie, Și cu cisme s-a-nnoit.

— Fă Mărie, nu dai laba? — Nu ți-o dau, măcar să mori! — Fă, te rog! — Mă rogi degeaba... — Apoi dac-așa ți-e treaba, Te iau altfel, și... ori, ori.

— Mă! se vede nu ți-e bine... Fii de treabă nu fii prost: Intri-n iad, sărac de tine! Ai uitat, nu ți-e rușine Că acum suntem în post!

— Dacă-i post, de ce la Nică Ochii toată ziua-ți caști? — Meri te plimbă! Ce-i adică. Numai ochii? Tu... n-ai frică! Tu așteaptă pân-la Paști...

Și-a plecat pătruns Ilie... Ce mândrețe de flăcău! Cu ițari noi de dimie Și cu flori la pălărie. Și îl strânge-o cismă rău.