Poezie

La *** 2

Cît sunt gelos, ***, cînd știu că azi ești pusă Să-ți lași surîsul dulce la cîți te felicit! La cîte vederi astăzi ei fi tu oari expusă, Și cîți, l-a ta ocheadă, se crede fericit!

Acele roze fragezi ce lași ca să se vază Pe fața ta ca crinul, la oricare-al tău pas, Acele bucle negre, ce-adesea lași să cază Pe sînu-ți de zăpadă, cînd scoți frumosu-ți glas;

Cînd geana ta cea lungă o lași să se unească Cu cea de corb sprînceană, la care Mihail S-adaoge s-ar teme chiar linia-i cerească, Și să-și prefacă-ar face Madona Rafail;

Acea cătare dulce, ce vecinic schinteiază În ochii tăi cei negri, în care-mpărățesc Doi sori ce n-au eclipsuri și care înviază Chiar inimi împietrite sub ei cînd se găsesc;

Modesta ta mișcare, accentele-ți ce-ncîntă Pe oricare ființă de orice caracter, Și toată frumusețea-ți ce-n inimi se împlîntă, Cînd știu că est-expusă la un întreg parter, –

S-alerg îmi vine-ndată, să nu gîndesc la lume, Să zbor din aste maluri, s-ajung în cercul tău, Să strîng pe buze-mi mîna-ți urînd la al tău nume, Să iau p-ascuns un zîmbet și sărutatul tău.