Poezie · 1927

Eu nu știu...puțin știu...dară mă mângăi...

Eu nu știu când Domnul veni-va Acela e tainicu-I ceas, Eu nu știu nici calea, pe care M’a duce El pân’la popas.
Eu nu știu, atunci m’a chiema El, Pe când eu trudit voiu munci? Ori poale că noaptea primi-voiu Solia, pe când voiu dormi?
Eu nu știu, cum El îmi gătește Un loc în lumina cerească, Și ce bucurii sânt menite Viața de veci să’ndulcească.
Puțin știu. Și deci mereu sânt tot treaz Și candela-mi arde mereu, Ca oricând să pot să-L întimpin Pe dulcele mire al meu.
Mă mângăi însă c’atunci voiu vedea Cum vecinicul meu Împărat Îmi șterge tot stropul de lacrimi și chin Ce’n viața de-atunci am vărsat

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere