Poezie · 1904

Sonet (Constantin Morariu)

Pe-a veacurilor cale-ntunecoasă Te-a însoțit — martirule popor Lumina unui înger păzitor. Etern primăvăratică, duioasă,
A ’nviorat ea pururi al tău dor Și te-a ferit pe cline lunecoasă Să nu cazi în vâltoarea fioroasă A disperării. Scut ocrotitor
Ți-a fost — și El din Putna te îmbie: De vrei tu viitorul tău să fie Zi vecinică cu soare mângâios —
Te roagă Domnului și te închină, Căci viață-ți dă numai a Lui lumină Lumina sfintei legi a lui Christos!

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere