Poezie · 1923
Lui Ciprian Porumbescu
Constantin Morariu · 1 min
Plâng coardele unei vioare
De-un cântec al tău jalnic,
Și mi te amintesc aievea
Cu chipu-ți nalt și falnic,
Cu fața pururea duioasă,
Cu arcul tău divin,
Ce picură atâta balsam
Din tristul neamului suspin,
Și cântă veșnic nou,
Precum tu veșnic suveran
Vei fi și din mormântul tău,
„Craiu-Nou“ al nostru, Ciprian!