Poezie

Pe o pagină de muzică

Speranța mea frumoasă, din vremele trecute, Spre vremuri mai betrâne, s’a dus pe neștiute În repedele’i zbor, Și ’n urma ei rămas’au o zi fără lumină Și-o inimă ce’nchide sub neagra sa ruină Un dor... un vecinic dor.

Atunci nebun plecat’am cu gândul către tine Însuflețită umbră a nopților senine, Suspin perdut de vânt... Și te-am cătat prin ceruri, și te-am cătat prin lume, Îmbrățișându’ți urma, strigându-te pe nume, Pe numele teu sfânt.

Dar urma’ți rătăcită pe lungile nisipuri Ce rup calea vieței în mii de mii de chipuri, S’a șters din drumul meu. Iar eu remas’am singur sub plopul din pustie, Privind o neagră cruce, pe care ’n poezie Sta scris numele teu.

Și mi-am adus aminte atunci că tu ești moartă, Că cugetul meu singur te vede și te poartă Trăind, în visul seu... Că tot ce-a fost o dată, că tot ce-o să mai fie Curând o să se schimbe în vecinică pustie... În vis..., ca’n gândul meu...