Liniște

Pe câmpul blond de grâne întinsu-m’am în pace. De-asupra cerul albastru in liniște desface Aripe uriașe. Pe când în depărtare cătune și orașe Ardeau, cu turle-torțe, aprinse ’n chip sălbatec De-amurgul de jăratec.

Incendiul se stinge sub norii grei de fum, Dar vântul se ridică și mătură acum Cenușa din dezastre.

Pe zările — albastre O mână generoasă azvârle ’ncet șj rar Semințe de lumine, Și stelele răsar Pe-ogoarele senine. Sunt lunci acoperite de alb mărgăritar Albastre viorele petale mici desfac Luceafărul roșește ca floarea unui mac Și liniștea coboară. Tot iazul de la moară Sub razele de lună, de odată a ’nghețat. Pârâul și-a ’ncrustat Sidef pe carapace.

Pe câmpul mort sub lună e-atât de-adâncă pace Că ’n liniștea imensă ce ’n spații s’a lăsat, Se-aude ’n ritm de orgă, solemn și cadențat, Sonora vâjiire ce-o scoate ’n a lui mers Pământe care fuge nebun în univers.