Poezie · 1920
Așteptând stelele
Emanoil Bucuța · 1 min
Te miști în leagăn când și când alene
Cu mintea dusă’n tainice-aiurări
Și Soarele se luptă, printre gene,
Să-ți pue’n ochi, fugare scăpărări.
Iar când privirea mea îți prinde-o clipă
Piciorul din mătăsuri deslipit,
Îl tragi sub rochie ca sub o aripă
Și pleoapa ’nchisă-ți tremură pripit.
Dar gândul meu, plecând genunchiul, ție
Fiorul lui să-ți culce lin pe glesnă,
Nu poate-aci, de unde sunt, să vie.
În mine s'a surpat un gol rotund.
Și ’ntins la margine pe brânci în besnă,
Aștept să iasă stelele din fund.