Poezie · 1879

Alei mică, alei dragă

Alei mică, alei dragă, Cine vrea să ne-nțeleagă Vază frunza cea pribeagă, Ce-i ca viața noastră-ntreagă.

Alei dragă Veronică Despărțirea toate strică, De ne-alegem cu nimică Viața trece, frunza pică.

Alei dragă, alei mică, Viața trece, frunza pică, Și din ura ce ne strică Nu ne-alegem cu nimică.

Măcar cine ce grăiește, Altul alta îndrăgește. Inima-mi pe cât trăiește Tot la tine se gândește.

Alei mică, alei dragă, Ia vezi frunza cea pribeagă Așa trece viața-ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă.