Poezie · 1882
Ochiul tău iubit
Mihai Eminescu · 1 min
Ochiul tău iubit,
Plin de mângâieri,
Dulce mi-ai lucit
Până ieri.
Oare te pierdui
Pe acest pământ,
Fără ca să-mi spui
Un cuvânt?
Oare te înduri,
Tu, ca să mă lași,
Geniu de păduri
Drăgălaș?
Luna în zădar
Bate în ferești,
Și mă-ntreabă iar
Unde ești?
Ar luci pe zid
Până ce te culci,
Până ți se-nchid
Ochii dulci.
Și ar tremura
Tainic în frunziș
Și te-ar săruta
Pe furiș.
Dar ea zi cu zi
E în orice loc
Și te va găsi
Cu noroc.
Eu nu pot să plec
Peste nori și vânt,
Și să te petrec
De-unde sunt.
Cum nu sunt ca ea,
Ca să mă strecor,
Drept oglinda ta
Să cobor!
Chipul tău frumos
Să-l privesc întreg,
Cu atât folos
Să m-aleg.
Să apar ca-n vis
Acelei vederi
Care mi-au surâs
Până ieri.