Poezie
Asupra corupției secolului
Gheorghe Asachi · 1 min
Iertat oare celor tineri și bătrânilor să fie Ca să facă-n toate zile scandaloasă nebunie? Iertat fi-va să prăzi oameni prin un nou metod ghibaci, Să te-nsori, să lași copiii, cununia s-o disfaci? Iar pe asemene nelege a tuna ori nu se poate?
Să audă farizeii și a vițiilor gloate,
Critico nemituită, adevărul cel curat
La acii ce vreau s-asculte spune-l astăzi dizghețat.
Unde-i legea cea sfințită și dreptatea nevândută,
Între noi din vechi aflat-ați o petrecere plăcută,
Pre voi bunii și părinții cu respect v-au onorat,
Însă-n loc ca strănepoții p-urma lor să fi călcat,
Derâzând simplicitatea timpurilor ce-s trecute,
Pe fantoame lustruite austera-au schimbat virtute.
Vorbe multe sunătoare, dar veninu-i mezul lor,
Care pierde azi prezentul p-un nesigur viitor.
Unde-s oameni de parolă, amici unde-s cu tărie,
Unde giunii care patriei razim, vânta ei să fie?
Soții giugul ce-l giurasă nu voiesc a-l mai purta,
Pana nu cată alt merit decât cel a defaima;
Patrioții între sine un altuia groapa sapă,
De averea cea stăină epitropul să adapă.
Giudele, căruia datu-i ministerul cel mai sfânt,
Direptatea celor meseri ș-al său vinde giurământ.
Nu cu-asemene principii Alexandru cel Bun Rege
Reformat-au societatea cu-nțăleaptă eternă lege,
Nice Ștefanu cel Mare, de nemicii patriei-ncins,
Combătând un miez de secol, trii imperii au învins!
Înarmează-te, române, cu oțele și cu zale,
Mai mult însă te-ntărește și cu armele morale!
Nemoralul, egoizmul, interesul ovelit
Sunt tirani carii să-ncearcă să te ție cătușit.
Așa Roma, a noastră mumă, păn virtutea avea altară,
Fericită-au fost în nuntru și temută din afară;
Dar când cetățenii Romei de virtuți s-au depărtat,
Cele urzite-n curs de secoli într-o zi s-au surupat.
De a străinilor urzele au scăpat a noastră țară,
Numai vițiul din nuntru va putea ca să o piară!