Frunza

De stejar ușoară frunză Prin aer se rotolea; Uitând c-au ieșit din grunză, Tot în sus zburând, zicea: Cât departe de pământ Începui a-mi înalța! Ori pre căile de vânt Cine poate a-mi urma?

Ea se-nalță cătră soare, Pe cât zefirii au suflat; Dar abia stă a lui boare, Frunza-n vale au picat.

Veți cădea și voi odată, Ce sunteți ferice o zi, Dacă schimbătoarea ceată Va-nceta a vă iubi!