Tudorel

Foicica ulmului, La marginea drumului, Drumul Țarigradului Și schelii-mpăratului, Case-nalte s-au zidit, Cârciumioară s-a gătit Și frumos că s-a boit. Dar cine mi le-a clădit? Savalași Tudor, Pazarghian Tudor, Heisicol Tudor. Foaie verde ș-o lalea, N-avea naiba ce lucra? Tudorel mi se-ndemna Și de tânăr se-nsura, Frumoasă mândră lua; De frumoasă ce erea, Cârciumăreas-o punea, Ș-o chema, mări, Voica. Dar unde cârciumărea? La marginea drumului, Drumul Țarigradului Și schelii-mpăratului. Cine pe drum că trecea La cârciumă Se oprea, La Voichița Se uita Și de dragul ei tot bea Beau-și turcii Papucii, Ieniceri Hangerile, Croitori Foarfecile, Cirezari Cirezile, Rămâneau Cu pungile, De le oftau Buzele! Tudorel se-mbogățea Și, d-avere ce-și avea, Își strângea Și-și cumpăra Catârași Cu gălbenași, Și cirezi De boi d-ăi grași, Herghelii De cai Frumoși, Turme De juncani Spătoși. Dar p-atât nu se lăsa, Ci-și făcea Tudor, făcea Nouă late mori de vânt, Nouă mori pe subt pământ. Că nouă d-or măcina, Bănetul s-o aduna. Tudorel se-mbogățea, Dar la biruri Mi-l punea Și haraciuri Că-i cerea, Mare greu l-împresura. Și da Tudor, și mai da Tot pe ani Cinci pungi de bani, Și p-o lună, Pungă plină. Și da Tudor, și mai da Nu da banii Cu punga, Ci da sacii Cu mâna, Lăscăi Cu dimirlia, Parale Cu banița, Dar de biruri Nu scăpa, De haraci Nu se plătea. Tudorel îmi sărăcea, Mare greu îl cuprindea Și, de vedea și vedea, Din guriță că-mi grăia —Voico, soțioara mea, Io pe tine când te-am luat, Eram tânăr și bogat, Și mai mult m-am bogățit De când, Voico, ne-am soțit. Dar câinii mahalagii Ne-a pârât pe la beșlii, La haraciuri Că m-a pus, Bănișorii Mi i-a scurs. Am vândut, Cum am putut, Catârași Pe gălbinași, Cirezile De boi Grași, Herghelii De cai Frumoși, Turme De juncani Spătoși, Ale nouă mori de vânt Și p-ale de subt pământ, Dar de bir Nu m-am plătit, De haraci Nu m-am scutit, Ș-am rămas sărac lipit. Mătură hambarele Prin toate colțurile Și, de-i găsi făioară, Să mi-o cerni În sitișoară, S-o frămânți În lăcrimioare Și s-o coci La țâțișoare, C-am să plec Din țară-n țară Ca s-ajung, Din sat în sat, Până-n târg La Țarigrad, La cinstitul de-mpărat, Și la el să jeluiesc Că nu-i chip să mai trăiesc. Și Voichița, d-auzea, Lacrămile Că-i curgea; Hambarele Mătura, Făioară Că-mi găsea, D-o turtică Mi-i făcea; În lacrămi o frământa Și la țâțe I-o cocea, Și în traistă I-o punea. Tudorel mi se gătea, Pe Voichița Săruta, Iar sărmana, Vai de ea, De foc mare leșina. Soacră-sa îmi alerga, Apă rece că-i punea, Pe Voichița deștepta. Tudorel că le grăia —Iacă, maică, nora ta, Păstreaz-o ca viața mea, La-ntoarcere s-o găsesc Așa cum ți-o dăruiesc. Tu, Voichițo, soața mea, Să-ți păstrezi tot mintea ta Și cinstea măicuță-mea, Că mă duc la Țarigrad, La-nălțatul de-mpărat, Ca la el să jeluiesc Că n-am hal să mai trăiesc. Tudorel le cuvânta, Mâna mă-si-i săruta, Pe Voichița-mbrățișa, Drumulețu-și apuca Și la Poartă se ducea. Acolo, de-mi ajungea În genunchie-ngenunchea, Trei zile-n poartă ședea. Împăratul se uita, Din ciubuc tutun trăgea, Și pe Tudor când vedea, Ciubucgiu-și trimetea, La serai că mi-l chiema Și din gură-l întreba —Pazarghian Tudor, Heisicol Tudor, Savalași Tudor, Pe la noi Ce-ai căutat, Averea cui Ți-ai lăsat? —Preacinstitule-mpărat, Mare rău m-a-mpresurat; La haraciuri Am fost pus Și la biruri Greu supus, Tot pe ani Cinci pungi de bani, Și pe lună, Pungă plină. N-am dat banii Cu punga, Ci-am dat sacii Cu mâna, Lăscăi Cu dimirlia, Parale Cu banița. De haraci Nu m-am plătit Și de bir N-am isprăvit, Dar de tot am sărăcit, Ș-am venit Să jeluiesc Că n-am hal să mai trăiesc. —D-alei, Tudor, Tudorel, Pazarghian Tudor, Savalași Tudor, Heisicol Tudor, Nu știi c-ai mai avut Saxanale Cu parale, Sămărași Cu gălbenași, Cirezi multe De boi grași, Herghelii De cai Frumoși, Turme De juncani Spătoși, Nouă mori Pe subt pământ Ș-alte nouă Mori de vânt? —Împărate, Le-am avut, Dar pe toate Le-am vândut, Și haraciul Mi-am plătit, Să mă văz cortorosit, Cu măicuța odihnit. Am plătit cât am putut, Dar de bir n-am mai avut, Ș-am venit să jeluiesc, Să mă lași să sângeclesc, Că n-am hal să mai trăiesc! Împăratul, d-auzea, Nici mai mult că-l ispitea, Ci din gură-l întreba —De-ai venit să jeluiești, Unde vrei să sângeclești? Ori în Țara Românească, Ori în a Moldovenească, Ori aici, în a Turcească? —Ba aici, în a Turcească, Că sunt oile Mai grase, Albinele Mai mieroase, Văcșioarele Mai lăptoase, Și-st aproape Și de case. Împăratul se-nvoia, Slobozenie Că-i da, Și poruncă Poruncea Să strângă Cât o putea Din sangeacul care-o vrea, Tudorel că mi-și pleca, Un vătaf cu el lua, Prin sangeacuri Că umbla, Zaharele Că strângea, Beilicuri Că punea, Mari averi Că aduna, Până mi se sătura. La doi ani și jumătate, Frige-l Dorul, Gândul Bate Să se-ntoarcă De departe Pân-acasă La mă-sa Și la draga Voichița. Două luni sângecluia Ș-alte două îmi trecea Până doru-l podidea, Și-atunci, măre, ce făcea? La-mpăratul se-ntorcea Și din gură mi-l ruga —Preacinstitule-mpărat, Io de-acas' când am plecat, Mămușoara Mi-am lăsat Nemâncată, Nebăută, De nevoie Doar știută. Pân-acum am tot răbdat De măicuță depărtat, Acum dor m-a apucat, Ochi de lacrămi mi-au secat; Părul mi s-a cărunțit, Mustăcioara-mi s-a lungit, Dor de ducă mi-a venit. Să-mi dai voie să mă duc, Doar cu suflet s-o apuc, Și ce-o vrea măria-ta Din avere tot mi-o da. Împăratul l-asculta, Voie bună că-i dădea Și-averea-i dăruia Saxanale Cu parale, Sămărași Cu gălbenași, Cirezi multe De boi grași Și turme De juncănași. La-mpăratul se-nchina, Mâna, poala-i săruta, Ziua bună că-și lua, Ciobănașii că-și tocmea Și spre casă se-ntorcea. Merg pe cale Tot cântând, Din cavale Șuierând, Ciobănașii Tot jucând, Măgărușii Tot zbierând, Juncănașii Șir mergând Și boi grașii Rumegând. Mergu-și ziua și noaptea Până iată-mi ajungea Cam la drumul jumătate; Făr-odihnă, nu se poate! Atunci turmele oprea Și din gură le grăia —D-alei, voi, vătafilor, D-alei, voi, ciobanilor, Încet cu cirezile, Încet cu oițele; Nu tăiați Drumurile Și nu călcați Florile, Să le pască mielele. Io nainte-o să v-apuc, Io nainte-o să mă duc; Până voi că mi-eți sosi, Io tainul v-oi găti Șapte buți oi destupa, Simbrioara că v-oi da, Și pe trei v-oi însura, În Domnul v-oi cununa, Ca să fim ca niște frați, Toți de lume lăudați; Pâine, sare c-am mâncat Și cu toți am asudat! Tudorel, de le grăia, Călișor încălica, Într-o fugă Se ducea, Pân-acasă Mi-ajungea. Deștiul chieie că făcea, Porțile că descuia Și la pimniți năvălea, Că de mult, de când plecase, Vin în gură nu băgase. El în pimniță intra, Buți pe rând tot încerca Cerca una, cerca două, Cerca, măre, pân'la nouă. Tudorel mi se-mbăta, De gârlici se-mpiedica, Jos cu fața mi-și cădea, Somn adânc îl cuprindea. Iată, măre, se-ntâmplase Mă-sa noaptea că visase Și din somn se deșteptase. Ea din somn se deștepta, Sete mare c-o ardea, Limba-n gură-i dogorea Și Voichiții că-i zicea —Voică, Voică, nora mea, Mi-te scoală, maică, scoală Ș-adu mie vin în oală, C-așa sete n-am avut De când maica m-a făcut. Voica,-ndată Ce-auzea, Numa-n iie Se scula, Oala-n mână Că lua, Lumânarea C-aprindea, În gârlici că se ducea Și de el se-mpiedica. Lumânarea Că stingea, Ulcelușea Că spărgea, Îndărăt mi se-ntorcea Și, de frică, ea zicea —Maică, maică, soacra mea, Nu știi c-am să-ți spui ceva! Unul pimnița ne-a spart, Buțile c-a încercat, A băut pân' s-a-mbătat Și-n gârlici mi s-a culcat. Io de el m-am piedicat, Lumânarea C-am scăpat, Ulcelușea Mi s-a spart! Soacră-sa, unde-auzea, Mâna-n cui că mi-și punea, Lua biciul de curea Și da-n Voica cât putea, Și da-n Voica d-o bătea Și din gură-o suduia —Hei, cățea De nora mea, De când Tudor mi-a plecat, Tu ibovnic ți-ai luat, Banii de pe vin i-ai dat Și cu el te-ai sărutat, Ba-l aduci până-n gârlici, Parcă io n-aș fi p-aici! Voica, biet, se văieta Și din gură-i răspundea —Ba mă jur, maică, pe sare, Pe pâine, pe lumânare Și pe sfintele icoane! De când Tudor mi-a plecat, Nimeni nu m-a sărutat, Ibovnic nu mi-am luat, De vinul ce s-a vândut Grijă mare c-am avut, Și la tine c-am venit, Banii-n mână i-ai primit. Soacră-sa n-o asculta, Lumânare c-aprindea, O frânghie că-ndoia Și ca ștreangul o făcea; Pe-ntuneric se ducea În gârlici că ajungea, Peste Tudor că dedea, După gât că i-l punea Și trăgea și iar trăgea, Și din gură tot zicea —Trage bine, nora mea, De nu ți-e inimă rea Și de nu e vina ta! Tudor sufletul își da, Iar mă-sa Și Voichița Tocma-n pimniță-l băga, După buți îl ascundea. Vreme multă nu trecea, Turmele S-apropia Și cirezile Sosea. De departe s-auzea Clopotele Răsunând, Căvălașele Cântând, Măgărușii-n oi zbierând. Și la poartă când sosea, Ciobănașii mi-l striga —Ia te scoală, Tudore, Și deschide porțile, Să-i băgăm averile; Ia destupă Buțile Și ne udă Buzele, Că ni-s arse gurile! Tudorel nu le răspunde, Că n-are, măre, de unde; Numai Voica se scula, Soacrii-si de veste-i da Și cu roche se-mbrăca. Zorile Se revărsa, Porțile Se descuia Și averile Intra Saxanele Cu parale, Sămărași Cu gălbenași, Cirezi multe De boi grași Și turme de juncănași. Toate-n curte de intra, Loc de pus nu se găsea, Așa multe că erea! Voica și cu soacră-sa Înainte Le ieșea, Toate-averile Primea, Masă mare Le-ntindea, Zece buți de vin scotea Și frumos îi ospăta. Dar la masă ce vorbea? Că Tudor, De dor Fierbinte, Se pornise mai-nainte Să găteasc' hambarele Și toate coșearele, Să-și puie averile. Atunci toți înmărmurea Ș-unul p-altul Se-ntreba, Când... vătaful Neculcea În gârlici se scobora, După buți că-mi căuta Și pe Tudor mi-l găsea, Înghețat și omorât, Cu frânghie Strâns de gât, Dup-o butie Târât. El, afară de-l scotea, 'N sus cu fața Mi-l punea, Iar Voichița De-l vedea, Cu mâini părul Că-și smulgea, Lângă dânsul Leșina. Mă-sa-ndată c-alerga Și, pe Tudor când vedea, Din teacă Cuțit trăgea, În inimă Și-l băga, Peste fii-su mi-și cădea, La un loc doi morți era. Jale multă s-auzea, Lacrămi multe se vărsa. Stau ciobanii De-l plângea, Din cavaluri Mi-l jelea Zbieretul Oițelor, Ca plânsul Surorilor, Urletul Dulăilor, Ca oftatul Fraților. Ei pe Tudor mi-l scălda, Mai frumos îl premenea Coșciug unii Mi-i făcea, Groapă alții Mi-i săpa Lui Tudor și maică-sa. La biserică-i îngropa, Cruce mare le punea, Îndărăt că se-ntorcea Și la masă S-așeza. Din pomană Le mânca După cum e datina. Foicică ș-o lalea, Voica, măre, De vedea Că rămânea Singurea, Soțior că-și alegea P-un cioban mai tinerel, Tinerel Și frumușel, Semănând cu Tudorel. Ea de mână Că-l lua, La biserică Mi-l ducea, La icoane-ngenunchea, Trei mătanii că făcea, Voie Domnului cerea Și popa mi-i cununa, După legea creștinească, De ei să se pomenească.