Inimă de mamă

A fost un biet băiat odată Nebun îndrăgostit de-o fată Ea nu-l iubea și-i zise: „Mâine Vreau să-mi aduci, să dau la câine Inima mamei tale”. Zboară Băiatul, mama și-o omoară, Îi smulge inima și iar La draga lui aleargă... Dar Fugind căzu și în țărână Îi scapă inima din mână; Și inima se prăvălia, Și, prăvălindu-se, vorbea, Și inima-ntreba mereu: „Nu te-ai lovit, copilul meu?”