Poezie

Un buchet de mireasă

Ce doruri ies din ochii-ți prin raza lor senină Ce fulgeră și-ncântă uimita mea vedere?... Prin gene-ți se strecoară o rouă cristalină Și cade p-a mea frunte, p-aprinsa mea durere.
Dar nu-mi alină focul, mai tare se încinde... Să fug, să fugi, Marie, căci flacăra-mi profană Te-ajunge și pălește ființa-ți diafană; Ferește-te de mine, de focul ce m-aprinde.
Vezi îns-a mele lacrimi și ruga mea ascultă l Buchetul de mireasă să-l faci cu mâna ta, Pe sânul tău îl pune, ș-alege cât de multă Plăpândă simțitivă ș-un trist nu-mă-uita.

1868

Setări de citire

Așa va arăta textul pe care îl citești.

Mărime text
Contrast
Aspect
Literă
Spațiere