Poezie · 1904

Logodna

...Tot aurul luminii îți cade-n păr, pe față... Apari biruitoare, ca-ntâia dimineață – O, vis al vieții mele, ce-o clipă mi-ai zâmbit, Mergi pururi în lumina, etern sărbătorit!... Și, dacă eu mă-ntunec, uitat, necunoscut, Amara deznădejde de a te fi pierdut Mi-o va-mblânzi credința că te voi ști mai bine – Mai sus, mai fericită decât ai fi cu mine...

Acela ce se leagă tovarăș umbrei tale Frumos ca un Adonis ți-a răsărit în cale. Aceleași sfinte doruri pe amândoi vă-mbie, În ochii tăi mari, limpezi, râd zori de bucurie – Și eu mă uit pe mine, și-n gândul meu aș vrea Să cresc norocul vostru cu fericirea mea; Și nici un semn iubirea-mi trecutului nu cere – Doar inima, nebună, se sfâșie-n tăcere ...

Plecat spre tine, robul, cu inima vrajită, Îți spune vorbe pline de taină și ispită; Iar tu zâmbești, ca-n visuri, s-aprinsă de noroc Pecetluiești iubirea-ți cu gura ta de foc ...

...Nu te uita că ochiu-mi se-aprinde peste fire, Că sufletu-mi se rupe de-atâta fericire – Nu te uita: sărută-l, sărută-l înainte – Simțire-aș gura mortii pe fruntea mea fierbinte! …