Poezie · 1904

Zece maiu

S-aprind lumini lângă lumine Și flutură steag lângă steag- Te simți mai viu, mai bun, și-ți vine Să-mbrățișezi pe toți, de drag, E ziua neamului ne-nvins- E zece maiu. Tot cerul pare Un lampadar imens, aprins Anume pentru sărbătoare.

Târât de valuri fericite, Mergi fără țintă, n-ai popas... Trăsuri și care înflorite Abia străbat pe străzi, la pas. Sub arcuri vii de lampioane Tot curge lumea, pe-ndelete- Copii și zâne din balcoane Împart surâsuri și buchete.

E râs, e farmec, e mișcare... Rachete - crainici luminoși- Se-ntrec să cheme la serbare Pe zeii toți și pe strămoși. Și-n seara-aceasta sfântă, plină De amintiri și de mister, Durează drumuri de lumină Între pământ și între cer ...

Părtaș al fericirii sfinte Stă Luminatul Crai de-o parte- Deodată-i fulgeră prin minte Vedenii dintr-un câmp de moarte. Un gând a prins să-l înfioare, Și ochii lui se umeziră: De la obșteasca sărbătoare Lipsesc acei ce-o pregătiră...