Poezie · 1901

Triumf

În dimineți frumoase ca visul de-altă vreme Tot lanul e un zâmbet zglobiu și fericit, Iar muncitoru-i vesel că-a izbutit să cheme O auroră nouă dintr-un pământ trudit. Trudit dar bun, cosașul o împarte tuturora, Și rumene copile se-ntrec doinind la strâns-

Ca spicele din holdă ar vrea să-ncingă hora, Dar cântecul le-ndeamnă la muncă - și la plâns... Acum e jalnic cântul, apasă ca o ceată, Acum solemn și vesel de parcă-n el s-adună Făgăduinți de pace și dragostea de viață A celor ce-o să vie p-o lume mult mai bună.

Muncind din greu, cosașul bronzat de vânt și soare E-nstrăinat de patimi și de necazuri mici - Victorioasa muncă, în veci mântuitoare A devenit Orfeul infernului de-aici. Ba va supune totul și viața va fi lină... Senin și blând ca zeul la care se închină

Cosașul o-nțelege - o știu și trubadurii - Vorbește-n clipe rare și vocea lui blajină Se pierde absorbită în liniștea naturii, ...Dar iată-n depărtare Domnica lui, frumoasa!

Românul stă din lucru și râde fericit Iar la picioare-n iarbă îi scânteiază coasa Și pare de departe un fulger îmblânzit.